Dependenti de independenta

Ieri, dupa mai multi ani de pauza, am decis impreuna cu familia sa vedem cat de independent se simte concetateanul nostru. Am dat  telefon la niste cumetri si am iesit la plimbare. Primul obstacol a fost lipsa locurilor de parcare. In sfarsit am gasit un loc de  si am descins spre Piata Marii Adunari Nationale.  Pe la ora 17.30 erau doar vreo 500 de persoane. Muzica, dansuri, nimic neobisnuit. Oricum muzica prea tare ne-a facut sa ne retragem spre parcul din preajma catedralei, nu inainte de a procura niste baloane cu heliu de la vanzatorii ambulanti din preajma. In scuarul Catedralei liniste pana in momentul cand cei de la Catedrala au decis sa se ia la intrecere cu cei de pe scena amplasata in PMAN, incluzand dizufoarele de pe langa cladirea ce le apartine. Un haos total. Dupa o sedinta rapida am hotarat sa mergem la o terasa sa stam mai in liniste. Mai tarziu era sa intelegem ca mai bine comandam niste PIZZA si ieseam la iarba verde sau in cel mai rau caz stateam acasa.

Concluzie:  Oare cum e independenta dincolo de noi?

Ce a fost, ce a ramas

Rasfoind astazi blogosfera am dat peste postul lui Curbet Alexandru .  Si mi-am dat adus aminte ca se apropie perioada sarbatorilor. In copilarie si mai apoi in timpul adolescentei aceste doua sarbatori dadeau semnalul sfarsitului de vacanta. Stiam ca odata cu sosirea acestor sarbatori, se apropie si sfarsitul vacantei de vara. In aceasta perioada de dimineata ieseam cu parintii la cumparaturile pentru sezonul de toamna si toate cele necesare iar seara ieseam in oras sa mncam o inghetata si sa admiram concertele din Piata Marii Adunari Nationale.  Data de 31 august imi doream sa fie cat mai lunga si in acelasi timp ne doream cu nerabdare sa vina 1 septmbrie pentru a-mi reintalni colegii de scoala.

Acum e altcelva. Interpretii din Rusia care invadeaza “Piata Centrala” pentru ca asta a mai ramas din denumirea de odinioara, face sa uitam de semnificatia de odinioara a acestor doua sarbatori sacre pentru poporul nostru. Majoritatea din cei ce vin in “Piata” nici nu stiu de ce s-au adunat acolo. Pacat.

Au fost vremuri frumoase. Ce ne mai asteapta?

Casa, dulce casa!!!

Ieri am revenit de la odihna. Niciodata nu am crezut, ca imi va fi atat de dor de casa. Si am mai descoperit anul asta ca odihna mai poate fi si obositoare, cei care au copii ma vor intelege, cu toate acestea este si placuta. Copilului meu de doar 1 an si 5 luni i-au trebuit 6 zile de lacrimi pentru a se acomoda cu apa marii pentru ca in urmatoarele 4 zile sa nu o pot tine pe mal.

Revenind din Ukraina si conectandu-ma la net in primul rand am vizitat blogosfera am observat ca lumea a cam uitat de conflictul georgiano-osetin, ceea ce nu pot spune despre Ukraina. In Odessa intr-o zi una din televiziuni a organizat un maraton in sustinerea osetinilor, in casrul maratonului georgienii erau comparati cu nazistii iar rusii erau eliberatorii care meritau urcati in slavi. Scarbos.

In rest cei ce nu au fost la odihna merita sa mearga. Odihna placuta

Gata, vreau la mare

Nu am mai fost la mare din 2005. Atunci am călătorit împreună cu actuala soţie. A fost frumos. Amintiri frumoase iar cine stă pe gânduri încotro să o ia, îi sugerez Crimeea.  Anul ăsta am hotărît să mergem în trei fiindcă între timp a mai apărut un membru de familie şi pentru că am fost un pic răciţi medicul ne-a sugerat marea. Şi pentru că e prea complicat să iei o viză pentru România, familia noastră are nevoie de doar una, dacă înţelegeţi ce vreau să spun, am decis să mergem în Ukraina, în orăşelul Iliiciovsk, de lângă Odesa. Asta şi pentru că fraţii noştri de pe celălalt mal al Prutului se cred turci. Măi oameni buni voi măcar aţi fost pe alte meleaguri, păi dacă aţi fost faceţi comparaţie între litoralul românesc şi cele din Turcia sau Grecia sau alte ţări. Şi apoi după ce am mai văzut rozătoare în Mamaia mi s-a dezgustat să mai merg în România.

Ştiu acum mulţi vor sări în apărarea litoralului românesc. N-aveţi decât să o faceţi eu deja am făcut alegerea

Ne vedem după 24 august

Homer – Rege de Spania

Majoritatea dintre noi a văzut măcar un episod din renumitul serial televizat de desene animate, The Simpsons. Iată că personajul principal al acestuia şi-a găsit locul pe faţeta unei monede de un euro. Descoperirea a fost făcută de către proprietarul unei mici cârciume din oraşul Aviles din Spania, în timp ce verifica câştigul la sfârşitul zilei de muncă. Vânzătorul a declarat că în loc de chipul regelui Spaniei Huan Carlos, deja obişnuit pe moneda de 1 euro a Spaniei, de pe aceasta îi zâmbea Homer capul renumitei familii. Gravura este realizată de profesionist deoarece trăsăturile sunt foarte bine redate.

Proprietarului deja i s-a propus suma de 20 de euro pentru monedă el însă aşteaptă şi alte oferte.

Cinefilii britanici fără popcorn

Patronii a trei reţele de cinematografe din marea Britanie, au anunţat că vor interzice comercializarea pocornului în incinta institiţiilor pe care le administrează. Respectivele cinematografe sunt îndreptate spre consumatorul de cinema intelectual, cu toate acestea unul dintre patroni a declarat că acest fapt nu are nici o legătură cu interdicţia impusă. Două din reţele vor impune interzicerea de a comercializa popcornul din luna septembrie cu toate că administratorul celei de a treia reţele a declarat că procesul în instituţia sa a început deja şi nu se bucură de succes, mulţi cinefili insistând asupra revizuirii problemei date.

Georgia vs Georgia

Ieri, odată în plus m-am convins cât de limitaţi sunt americanii. Mai mulţi locuitori ai statului Georgia SUA, s-au arătat speriaţi de atacul armatei ruse asupra Georgiei.

Jessica B. A adresat următoarea întrebare utilizatorilor portalului Yahoo! Answers:

„ Locuiesc în Georgia şi până în acest moment nu am văzut nici un rus, şi nu am auzit nimic, cu toate că în mass-media se vorbeşte întruna despre atacul Georgiei de către armata rusă. Urmează să-mi fac griji în acest sens?”

În următoarele 24 de ore au urmat în jur de 150 de răspunsuri, care mai de care, majoritatea însă erau de genul:

„Ruşii ştiu foarte bine să se ascundă, la fel ca luptătorii Ninja. Posibil e să vă fi invadat deja bucătăria. Predaţi-vă şi e posibil să vă cruţe”.

Trebuie de menţionat că întrebarea în cauză, a provocat un val de parodii pe blogurile americane.

Economisire excesiva, sau…

M-am trezit dimineaţă. Pe la 6.45. O rog pe soţie să pună apa la fiert pentru ceai. Într-un târziu aud fluieratul, semn că apa a fiert. Mai mult somnoros decât treaz,bag în picioare papucii de cameră şi o iau spre bucătărie. Bâjbâind, găsesc cana şi pacheţelul folosit de ceai. Am băut ceai aseară. Îl pun în cană şi torn peste el apa. Scurg bine pacheţelul, îl scot şi pun zahăr, 2,5 lingurişe, amestec conţinutul şi îl las pe masă. Îmi place să-l beau rece.

Trece o oră, îmi amintesc de ceaiul din bucătărie. Mă ridic de la masă şi mă îndrept încolo. Mă uit în cana cu ceai. E cam deschis la culoare. Arată a sucurile instant din copilărie. Gust. Mai multă apă decât esenţă. Îmi amintesc că într-o vreme infuzam ceaiul şi doar de la o vreme îl cumpăr la pacheţel.

Probabil econimisirea excesivă mă face să folosesc acelai pacheţel de două ori, sau…

Unul din „Unsprezece” a murit

Zilele trecute am revăzut trilogia lui „Ocean”. Am râs mult. O distributie excelenă. Am râs mult de tipul negru şi mare… Azi răsfoind internetul ca să aflu ce se mai întâmplă în Georgia am dat de site-ul unei agenţii de presă Româneşti, al cărei nume nu o să-l dau. Şi citind secţiunea „Ultima Oră”, am devenit trist, aflasem că murit Bernie Mac, a murit de pneumonie la 50 de ani ( şi eu care credeam că de pneumonie mor doar muritorii de rând).

Pe marile ecrane a apărut alături de George Clooney în trilogia aventurilor lui Dany Ocean, dar şi alături de Ashton Kutcher în comedia romantică “Guess Who/ Ia ghici cine!” (2005).

Să-fie ţărâna uşoară şi Dumnezeu să-l odihnească în pace

Crea – crea

Mai ţineţi minte şamponul pentru copii “Kря-кря“? Acesta era produs de Bulgara iar ambalajul era de culoare galbena cu capac rosu. De pe ambalaj se maimutarea la noi un ratoi simpatic.

Printre copii şamponul respectiv se bucura de popularitate mai mult pentru mirosul sau de fructe decât pentru calităţile sale de detergent. Multi dintre noi probabil l-au încercat la gust, ca într-un final să înţeleagă că acesta nu este comestibil.

După folosirea conţinutului din recipient din acesta lejer, putea fi confecţionată acea armă de apă numită în curte “БРЫЗГАЛКA“, se găurea capacul,se umplea cu apă recipientul şi « voila » déjà alergăm din urma prietenilor şi îi stropim cu apă