Zille astea am avut ceva treabă prin pod şi am dat peste nişte cutii prăfuite de vremea timpului. Printre alte vechituri am dat şi peste nişte casete audio mai vechi şi atunci am încercat să găsesc un aparat unde aş putea să ascult, dar spre marea mea surprindere nu am găsit nimic prin casă, iar telefonând pe la prieteni am înţeles că la fel ca şi mine demult nu mai foloseşte nimeni casetofoanele. Atunci am încercat să aflu mai multă informaţie despre aceste vechituri şi am aflat că… Casetele audio au fost create în anii 60 ai secolului trecut de compania olandeză «Philips», care nu a patentat invenţia sa astfel permiţând şi altor companii să folosească design-ul casetelor gratis. Casetele permiteau tuturor melomanilor să copie unul de la altul diferite compoziţii muzicale, astfel stimulând « pirateria », fiindcă nu mai era nevoie de procurarea albumelor « de firmă ».
Casetele audio erau de mai multe tipuri C-60, C-90 ş.a. la început carcasa fiind produsă din plastic opac, mai târziu la sfârşitul anilor 70 au ânceput a fi importate din străinătate casete în carcase transparente de la firma « SONY »
Cea mai mare popularitate audiocasetele au simţit-o în anii 80, ca la începutul anilor 90 să fie înlocuite de alte purtătoare media : CD-uri şi file-uri MP3.
În URSS de cea mai mare popularitate se bucurau casetele audio ale firmelor AGFA, BASF, TDK, DENON, FUJI, Gold Star, JVC, Maxell, SANA, SNC, SONY. De multe ori acestea fiind folosite nu doar pentru a « xeroxa » albume, dar şi pentru a alcătui propriile albume.
Ţin minte că de multe ori mi se întâmpla ca banda să fie « rumegată » de casetofoan şi atunci trebuia sa desfăc caseta şi sa îndrept totul. Mai târziu ţin minte că apăruseră nişte console de joc care mergeau cu jocuri de pe casetofoanele « Электроника ». Pe scurt în anii 80 casetele audio erau un fetiş.
